Nicolae Ceauşescu, a tăiat panglica pe 9 decembrie 1966. La momentul punerii în funcţiune, barajul de pe Argeş era al cincilea din Europa şi al nouălea din lume între construcţiile similare. Acum, cu cei 166 de metri înălţime ai săi, a rămas pe locul cinci pe continent, dar a coborât pe poziţia 27 în lume.

Barajul Vidraru, capodoperă a ingineriei româneşti, a fost proiectat de prof Radu Prişcu, reprezentând, la vremea la care era pus în funcţiune o premieră impresionantă. Amenajarea este formată dintr-o acumulare de mari dimensiuni, un baraj din beton în dublu arc, o galerie de aducţiune, o centrală subterană şi o galerie de fugă, întregul ansamblul urmând ideile unui concept modern.

Ca sursă de energie hidroelectrică, Centrala Vidraru contribuie la mixul energetic regenerabil al ţării, oferind o alternativă verde şi sustenabilă la sursele tradiţionale de energie. Participarea Centralei Vidraru la producţia de energie electrică contribuie la securitatea energetică a României, ajutând la reducerea dependenţei de sursele de energie importată.