La data de 21 august 1862, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat actul de înfiinţare a corpului de ofiţeri sanitari, atestându-se, astfel, medicina militară ca element specializat pentru asigurarea sănătăţii efectivelor militare.

Istoria medicinei militare se suprapune cu istoria militară a poporului român, personalul sanitar al Armatei Române implicându-se în momentele cruciale ale istoriei: Războiul de Independenţă (1877-1918), Războiul de reîntregire naţională (1916-1918), cel de-al Doilea Război Mondial, dar şi în zilele noastre, prin participarea cu spitale militare de campanie în cadrul forţelor de menţinere a păcii din diferite teatre de operaţiuni din lume, alături de ceilalţi reprezentanţi ai Armatei României.

Potrivit site-ului directiamedicala.mapn.ro, în anul 1900 s-a înfiinţat Societatea Ştiinţifică a Corpului Sanitar Militar Român şi Revista Sanitară Militară, iar în iulie 1921 a avut loc primul Congres de Medicină şi Farmacie Militare la Bruxelles, la care România a participat cu un raport asupra organizării Serviciului Militar şi a legăturii sale cu Crucea Roşie. În 1945, s-a constituit Direcţia Superioară Sanitară - Farmaceutică. După o serie de alte reorganizări, în anul 1990 a luat fiinţă Inspectoratul General Medical, în 1993 - Direcţia Medicală, în 1999 - Direcţia Asistenţă Medicală, iar din 2004 - Direcţia Medicală